Vocea Evangheliei – Iacov cel mic, Tadeu si Simon Zelotul

Probabil ca multora ne-ar veni greu sa spunem numele tuturor celor 12 apostoli. Toti am auzit de Petru de Ioan de Matei si de Toma. Au fost insa si alti cativa apostoli care au stat in planul secundar, dar si ei au fost apostoli, alesi si trimisi de Domnul pt evanghelizarea lumii. Astazi vom examina viatza si lucrarea a trei apostoli care de multe ori sunt trecuti cu vderea: Iacov cel mic, Tadeu si Simon Zelotul.
Este oare cineva prea neinsemnat pentru Domnul, este cineva uitat sau trecut cu vederea de Dumnezeu? Nicidecum.

Va invitam sa deschideti cu totii Bibliile la Evanghelia dupa Matei la capitolul 10 si sa cititi versetele 1 pina la 7, din care fratele nostru s-a inspirat pentru a pregati si a ne prezenta mesajul cu vietile si activitatea celor trei ucenici: Iacov cel mic, Tadeu si Simon Zelotul

Apostolul Andrei

Vom vedea în următoarele programe câţiva oameni pe care Domnul Isus i-a ales ca să-L însoţească în ultima parte a trăirii Lui pe acest pământ, să-i înveţe şi să-i educe pentru ca, după moartea, învierea şi înălţarea Lui, ei să poată răspândi lumina învăţăturilor Sale. Apostolul Andrei este unul dintre primii doi ucenici pe care Domnul Isus îi cheamă ca să lase tot şi să-L urmeze. Este foarte interesant felul în care cei 12 sunt selectaţi de Domnul Isus. De multe ori, mintea noastra trebuie să analizeze îndelung toate informaţiile pe care le avem despre acest ucenic, pentru a vedea de ce Domnul l-a luat lângă El, ce-a văzut în el şi ce-a avut programat ca acest om să facă pentru lărgirea Împărăţiei veşnice. Pentru a descoperi mai uşor răspunsul la toate aceste întrebări, haideţi să-l lăsăm pe fratele pastor Livius Percy să deschidă împreună cu noi Cuvântul Sfânt la Ioan capitolul 1, versetele 35 până la 42, şi să ascultăm mesajul pregătit sub călăuzirea Duhului Sfânt al Domnului Dumnezeu.

Acest program poate fi ascultat online astăzi, 2 mai, de la ora 19 şi mâine, 3 mai, în reluare de la ora 11.

Cine este Acesta

Încă de la naşterea Sa în ieslea Betleemului, Domnul Isus a fost un personaj deosebit, un personaj care a şocat lumea prin simplitatea Lui, dar mai ales prin învăţăturile Lui pline de o putere şi de o înţelepciune neobişnuită şi prin minunile Lui pe care puţini le întelegeau. De multe ori oamenii erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unii pe alţii: Cine este Acesta? Acum mai mult de două mii de ani, într-o perioadă a anului ca aceasta, El a înţeles că venise vremea să dea răspunsul final omenirii şi cu hotărâre S-a îndreptat spre Ierusalim, unde n-a mai intrat ca de obicei în linişte şi fără multă zarvă, ci ca un Împărat, întâmpinat de mulţime cu strigăte de veselie, cu strigăte de nădejde, cu strigăte de bucurie: “Osana! Fiul Lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”

Mulţi stăteau şi priveau, neînţelegând de ce mulţimea îşi punea hainele pe drum şi de ce arunca ramuri în calea unui om modest călare pe mânzul unei măgăriţe. Cine este Acesta, se întrebau ei iar şi iar, nădăjduind ca cineva să le dea răspunsul aşteptat. Poate că şi tu, prieten drag, te întrebi despre cine este vorba şi-aş vrea să te laşi umplut de prezenţa Duhului Sfânt al lui Dumnezeu şi să asculţi mesajul ce urmează, bazat pe textul din Matei 21, versetele 10-17, mesaj pregătit de fratele pastor Livius Percy care va încerca să răspundă la această întrebare importantă şi pentru viaţa ta.

Înfrânarea poftelor

Foarte puţin se mai vorbeşte în zilele noastre despre înfrânarea poftelor. Dacă vei încerca să abordezi acest subiect, chiar şi într-un mediu creştin, vei fi privit cu destulă indiferenţă şi vei fi tratat ca un individ ce încearcă să strice atmosfera. În clipele ce urmează, fratele pastor Livius Percy ne va prezenta o perspectivă biblică asupra acestui subiect sensibil prin mesajul inspirat din Epistola catre Galateni, capitolul 5, versetele 22 la 25, intitulat după cum v-aţi imaginat deja: Înfrânarea Poftelor.

Blândeţea

Când ne gândim la blândeţe, suntem ispitiţi să o asociem oamenilor slabi, cu o figură speriată şi care nu sunt în stare să-şi impună punctul de vedere. Ne gândim la bunicuţa bonomă care împleteşte liniştită stând într-un fotoliu vechi sau la fetiţa cu bucle aurii ce conversează nestingherită cu păpuşile ei de cârpă. Hotărât, în mintea omului modern, blândeţea este o slăbiciune care nu trebuie să fie simţită de cei din jur.

Haideţi, însă, să vedem dacă pentru creştini această trăsătură de caracter ar putea fi importantă, dacaă r putea să ne dea valoare în ochii lui Dumnezeu şi ai oamenilor în mijlocul cărora trăim. Fratele pastor Livius Percy ne va lămuri acest aspect lăsându-se călăuzit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în mesajul ce urmează intitulat Blândeţea, mesaj bazat pe textul din Evanghelia dupa Matei capitolul 12, versetele 9 la 20.

Credincioşia

Suntem confruntaţi cu diverse situaţii în viaţa noastră în care trebuie să ne arătăm fidelitatea şi credincioşia faţă de anumite persoane pentru care lucrăm, care fac parte din familie sau care sunt pentru noi autorităţi morale ori spirituale. Sunt momente de criză când felul în care noi reacţionăm arată cât de fideli suntem faţă de persoanele menţionate. Dar, ca şi creştini, cum definim noi acest termen de credincioşie? Nu este doar un cuvânt ca şi celelalte, ci este unul care, în contextul Scripturii, are o mare însemnătate, o mare greutate, iar înaintea lui Dumnezeu are o importanţă capitală, fie că este vorba de părinţi, copii, soţi şi soţii, prieteni, angajaţi şi angajatori.

Dar am vrea să-l lăsăm pe fratele pastor Livius Percy ca prin mesajul inspirat din evanghelia dupa Matei capitolul 25, versetele 14 la 30,  să ne lămurească mai bine care este însemnătatea reală a Credincioşiei, pentru noi ca şi crestini dar şi ca oameni cu o anumită moralitate din afara acestui context.

Facerea de bine

Mai au faptele bune vreo importanţă în această lume plină de competiţie în care concurenţa şi dorinţa de a realiza şi acumula mai mult decât ceilalţi a ajuns la culme, la apogeu? Atât lumea seculară cât şi cea religioasă se încurcă atunci când trebuie să trateze această temă. Este un subiect sensibil pe care tot mai puţini îl abordează şi tot mai puţini îl practică. Îndreptându-ne privirea spre Cuvântul Sfânt, Biblia, vom încerca să clarificăm acest subiect şi să vă motivăm să reluaţi practicarea acestei laturi importante a vieţii creştine care este expresia practică a bunătăţii, despre care am învăţat săptămâna trecută.

În clipele ce urmează, fratele pastor Livius Percy, ne va răspunde la câteva întrebari legate de Facerea de bine, sub călăuzirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu şi inspirându-se din textul ce se găseşte scris în Epistola către Galateni capitolul 5, versetele 22 la 25.

Bunătatea

Bunătatea , iată un cuvânt scos din contextul cultural şi moral al societăţii în care trăim. Această afirmaţie va şoca şi, totodată, va provoca atât pe creştini cât şi pe necreştini, ambele tabere încercând să demonstreze într-o manieră specifică contrariul. Goethe spunea că: ”Bunătatea este lanţul de aur care leagă societatea”; Mark Twain, de asemenea, defineşte bunătatea ca fiind “limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea”. Iar un român, Tudor Arghezi afirmă ca:  ”Bunătatea e atitudinea omului în suferinţă”.

Aş vrea, însă, ca pentru minutele ce urmează să ne îndreptăm privirea către Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, şi să vedem modul în care această carte Sfântă defineşte bunătatea. Înainte de a vedea ceea ce fratele pastor Livius Percy ne va învăţa despre această trăsătură a caracterului creştin, să citim pasajul din Epistola către Galateni capitolul 5, versetele 22-25, iar apoi să ne lăsăm inimile şi minţile cuprinse de prezenţa Duhului Sfânt al lui Dumnezeu şi să descoperim ce este BUNĂTATEA!

Pacea

Trăim într-o lume plină de conflicte, de probleme, în care fiecare ne străduim să biruim, să câştigăm în lupta cotidiană cu cei de lângă noi, cu problemele ce sunt tot mai complicate şi chiar în lupta cu noi înşine. Ne luptăm să ne găsim liniştea, să căpătăm o pace interioară care să ne ajute, cu luciditate să găsim soluţiile cele mai bune în rezolvarea situaţiilor care ne asaltează. Este posibil să avem pace în mijlocul acestor frământări, în mijlocul acestor lupte în care suntem implicaţi într-un fel sau altul? Scriptura ne vorbeşte despre o pace deosebită, o pace care întrece orice înţelegere sau orice pricepere, o pace care vine de sus, de la Domnul Dumnezeu. Mulţi nu cunosc nimic despre această pace şi se întreabă cum este ea, cum ne poate afecta viaţa, relaţiile cu cei din jur? În mesajul ce urmează, intitulat Pacea, fratele pastor Livius Percy va încerca să răspundă acestor întrebări, inspirându-se din textul ce se găseşte în Epistola Galateni capitolul 5, versetele 22-25.

Bucuria

Toată lumea încearcă să se bucure, să se amuze, să facă glume şi să se destindă. În contextul social şi economic în care trăim, este tot mai dificil de realizat acest lucru, totul sunând fals, ca o aramă sunătoare şi ca un chimval zăngănitor. Zâmbetul de plastic  sau zâmbetul comercial,  forţat, nu seamănă deloc cu zâmbetul pe care-l generează o bucurie profundă, autentică. Există teatre, cinematografe, spectacole de circ, concerte de muzică, locuri de amuzament care încearcă să facă oamenii să se bucure. Dar pot oare toate acestea să producă o bucurie durabilă? Care este sursa bucuriei, care este secretul bucuriei în viaţă? În mesajul de astăzi, intitulat “Bucuria“,  fratele pastor Livius Percy va încerca să răspundă la aceste întrebări, inspirându-se din textul ce se găseşte în Galateni capitolul 5 versetele 22-25.

Pagina următoare »