Suntem confruntaţi cu diverse situaţii în viaţa noastră în care trebuie să ne arătăm fidelitatea şi credincioşia faţă de anumite persoane pentru care lucrăm, care fac parte din familie sau care sunt pentru noi autorităţi morale ori spirituale. Sunt momente de criză când felul în care noi reacţionăm arată cât de fideli suntem faţă de persoanele menţionate. Dar, ca şi creştini, cum definim noi acest termen de credincioşie? Nu este doar un cuvânt ca şi celelalte, ci este unul care, în contextul Scripturii, are o mare însemnătate, o mare greutate, iar înaintea lui Dumnezeu are o importanţă capitală, fie că este vorba de părinţi, copii, soţi şi soţii, prieteni, angajaţi şi angajatori. Dar am vrea să-l lăsăm pe fratele pastor Livius Percy ca prin mesajul inspirat din evanghelia dupa Matei capitolul 25, versetele 14 la 30, să ne lămurească mai bine care este însemnătatea reală a Credincioşiei, pentru noi ca şi crestini dar şi ca oameni cu o anumită moralitate din afara acestui context.
Mai au faptele bune vreo importanţă în această lume plină de competiţie în care concurenţa şi dorinţa de a realiza şi acumula mai mult decât ceilalţi a ajuns la culme, la apogeu? Atât lumea seculară cât şi cea religioasă se încurcă atunci când trebuie să trateze această temă. Este un subiect sensibil pe care tot mai puţini îl abordează şi tot mai puţini îl practică. Îndreptându-ne privirea spre Cuvântul Sfânt, Biblia, vom încerca să clarificăm acest subiect şi să vă motivăm să reluaţi practicarea acestei laturi importante a vieţii creştine care este expresia practică a bunătăţii, despre care am învăţat săptămâna trecută. În clipele ce urmează, fratele pastor Livius Percy, ne va răspunde la câteva întrebari legate de Facerea de bine, sub călăuzirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu şi inspirându-se din textul ce se găseşte scris în Epistola către Galateni capitolul 5, versetele 22 la 25.
Bunătatea , iată un cuvânt scos din contextul cultural şi moral al societăţii în care trăim. Această afirmaţie va şoca şi, totodată, va provoca atât pe creştini cât şi pe necreştini, ambele tabere încercând să demonstreze într-o manieră specifică contrariul. Goethe spunea că: ”Bunătatea este lanţul de aur care leagă societatea”; Mark Twain, de asemenea, defineşte bunătatea ca fiind “limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea”. Iar un român, Tudor Arghezi afirmă ca: ”Bunătatea e atitudinea omului în suferinţă”. Aş vrea, însă, ca pentru minutele ce urmează să ne îndreptăm privirea către Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, şi să vedem modul în care această carte Sfântă defineşte bunătatea. Înainte de a vedea ceea ce fratele pastor Livius Percy ne va învăţa despre această trăsătură a caracterului creştin, să citim pasajul din Epistola către Galateni capitolul 5, versetele 22-25, iar apoi să ne lăsăm inimile şi minţile cuprinse de prezenţa Duhului Sfânt al lui Dumnezeu şi să descoperim ce este BUNĂTATEA!
Trăim într-o lume plină de conflicte, de probleme, în care fiecare ne străduim să biruim, să câştigăm în lupta cotidiană cu cei de lângă noi, cu problemele ce sunt tot mai complicate şi chiar în lupta cu noi înşine. Ne luptăm să ne găsim liniştea, să căpătăm o pace interioară care să ne ajute, cu luciditate să găsim soluţiile cele mai bune în rezolvarea situaţiilor care ne asaltează. Este posibil să avem pace în mijlocul acestor frământări, în mijlocul acestor lupte în care suntem implicaţi într-un fel sau altul? Scriptura ne vorbeşte despre o pace deosebită, o pace care întrece orice înţelegere sau orice pricepere, o pace care vine de sus, de la Domnul Dumnezeu. Mulţi nu cunosc nimic despre această pace şi se întreabă cum este ea, cum ne poate afecta viaţa, relaţiile cu cei din jur? În mesajul ce urmează, intitulat Pacea, fratele pastor Livius Percy va încerca să răspundă acestor întrebări, inspirându-se din textul ce se găseşte în Epistola Galateni capitolul 5, versetele 22-25.
Toată lumea încearcă să se bucure, să se amuze, să facă glume şi să se destindă. În contextul social şi economic în care trăim, este tot mai dificil de realizat acest lucru, totul sunând fals, ca o aramă sunătoare şi ca un chimval zăngănitor. Zâmbetul de plastic sau zâmbetul comercial, forţat, nu seamănă deloc cu zâmbetul pe care-l generează o bucurie profundă, autentică. Există teatre, cinematografe, spectacole de circ, concerte de muzică, locuri de amuzament care încearcă să facă oamenii să se bucure. Dar pot oare toate acestea să producă o bucurie durabilă? Care este sursa bucuriei, care este secretul bucuriei în viaţă? În mesajul de astăzi, intitulat “Bucuria“, fratele pastor Livius Percy va încerca să răspundă la aceste întrebări, inspirându-se din textul ce se găseşte în Galateni capitolul 5 versetele 22-25.
Concert: Un simplu Om, dar Rege in slava!
In data de 27 aprilie 2012, orele 19,00, la Teatrul...
Lansare album Cristian Iuga
Sâmbătă, 4 februarie 2012, ora 18, la Biserica Baptistă...
Radio Armonia vă urează Sărbători fericite!
