Nu demult, un prieten m-a întrebat despre obiceiurile mele de citire a Bibliei și de rugăciune. A fost surprins să afle că nu citesc întreaga Biblie în fiecare an — și că am reușit să parcurg totul doar de câteva ori în viață.
Cu ani în urmă, am urmat un plan de tipul „Biblia în 90 de zile”, iar câteva ierni la rând am dedicat primele două luni ale anului pentru a citi întreaga Biblie înainte de a deschide orice altă carte. Diminețile reci și liniștite, cu o cană de ceai și Cuvântul lui Dumnezeu, au fost minunate. Dar n-am mai făcut asta de atunci.
Da, de-a lungul anilor, am recomandat tot felul de planuri de citire a Bibliei — lecturi cronologice sau zilnice care parcurg de două ori Psalmii și Noul Testament. Biserica mea citește împreună întreaga Biblie anul acesta, iar aceasta este o practică pe care o apreciez și o susțin. Suntem binecuvântați cu o abundență de resurse pentru a ne implica în Scriptură. Dar trebuie să recunosc că lectura întregii Biblii într-un an nu este ritmul meu obișnuit. Din câteva motive.
Presiunea de a ține pasul
În primul rând, deși îmi place să absorb porțiuni mari din Scriptură — ceea ce fac în mod regulat și reflexiv în seria mea de rugăciuni de 30 de zile — am descoperit că un plan de tip „Biblia într-un an”, adăugat pe lângă lectura mea obișnuită, mă menține într-un mod de zbor „cu elicopterul”, deasupra peisajului Scripturii. Primesc o privire de ansamblu asupra marii narațiuni, dar în detrimentul meditației. Nu „aterizez” suficient de des ca să parcurg terenul, să-i observ texturile și detaliile, să zăbovesc în contemplare lentă și profundă.
Ca să fie clar, planurile nu sunt de vină. Și nu este vorba de lipsă de dorință. Este pur și simplu o chestiune de timp. Citirea acelor alocări zilnice lungi într-un mod lent și meditativ ar necesita mai multe ore dimineața decât îmi permit.
În al doilea rând, unele planuri mă împing spre locuri nesănătoase. Personalitatea mea este de perfecționist care iubește să bifeze lucruri pe listă. Când încerc un plan anual și inevitabil rămân în urmă la un moment dat, mă simt ca un fan Marvel care a ratat ultimele filme sau seriale — sunt scos din buclă și totul îmi scapă și nu voi mai putea recupera și ar trebui să ridic mâinile în aer pentru că am eșuat din nou. Și tot așa. Sau, și mai rău, pentru a evita frustrarea, sunt tentat să grăbesc lectura, să o parcurg superficial, doar ca să mut semnul de carte, când de fapt inima mea are nevoie să fie mișcată. Din nou, nu e vina planului. Așa sunt eu.
Nevoia de a zăbovi
În al treilea rând, modul în care sunt aranjate unele planuri poate înrăutăți aceste lupte. Apreciez structura planurilor cronologice care oferă o privire de ansamblu asupra firului narativ al Bibliei (sunt în special un fan al celui conceput de George Guthrie), dar mi-e greu să trec 40 de săptămâni până să ajung la Evanghelii. Nu pot merge în fiecare an până în octombrie fără povestea lui Isus.
Unele planuri corectează acest lucru incluzând lecturi zilnice din Vechiul și Noul Testament sau repetând Psalmii și Noul Testament. Dar asta îmi complică și mai mult sarcina, deoarece presupune mai multă lectură zilnică, nu mai puțină, crescând astfel numărul de cuvinte absorbite și reducând capacitatea mea de a mă concentra atent.
În cele din urmă, trebuie spus: să citești întreaga Biblie într-un an nu este o medalie de onoare sau un semn de maturitate spirituală. De-a lungul majorității istoriei bisericii, citirea privată a Bibliei nici măcar nu era posibilă. Creștinii ascultau Scripturile în biserică, le recitau din memorie sau le cântau în închinare. Accesul la o Biblie, cu atât mai puțin capacitatea de a o citi, era un privilegiu rar. Chiar și în epoca post-Reformă, după cum subliniază Matthew Bingham în A Heart Aflame for God, pastorii recomandau cel mai adesea citirea atentă și activă a unor porțiuni mici din Scriptură, chiar și doar un capitol pe zi, cu un spirit de meditație orientat spre aplicarea personală.
Așa că da, sunt profund recunoscător că avem Biblia în multiple traduceri, cu excelente instrumente de studiu și planuri disponibile. Accesibilitatea Bibliei mă împinge să mă implic mai mult, nu mai puțin. Dar hrănirea spirituală nu vine din cantitatea de cuvinte citite. Vine și din calitatea timpului petrecut rumegând un pasaj sau un verset.
Har pentru călătorie
Așadar, nu — nu citesc întreaga Biblie în fiecare an. Dar am un plan. Vreau ca Scriptura să fie în fața mea în fiecare zi. Vreau un ritm. O cadență. Un obicei pentru viață. Și vreau să mă asigur că nu campează doar în pasajele mele preferate, întorcându-mă iar și iar la aceleași câteva coline familiare. Un plan de citire, chiar și unul care nu te duce prin toată Biblia în 12 luni, nu este mai puțin. Este o cale bună de a te menține atent la vocea lui Dumnezeu în timp ce citești Cuvântul Său inspirat.
Voi continua să îi încurajez pe toți cei care citesc Biblia într-un an. Dar dacă ești cineva care începe în forță și se simte descurajat până în februarie — sau dacă inima ta tânjește să meargă mai adânc, nu doar mai repede — atunci lasă-mă să-ți reamintesc: Cuvântul lui Dumnezeu nu este o cursă care trebuie câștigată, ci un ospăț care trebuie savurat.
Nu urmări doar să termini un plan. Urmărește să fii transformat de Cuvânt. Nu doar să treci prin Biblie, ci să lași Biblia să treacă prin tine.
Trevin Wax
https://www.thegospelcoalition.org/blogs/trevin-wax/dont-read-bible-every-year/
