Bunătatea , iată un cuvânt scos din contextul cultural şi moral al societăţii în care trăim. Această afirmaţie va şoca şi, totodată, va provoca atât pe creştini cât şi pe necreştini, ambele tabere încercând să demonstreze într-o manieră specifică contrariul. Goethe spunea că: „Bunătatea este lanţul de aur care leagă societatea”; Mark Twain, de asemenea, defineşte bunătatea ca fiind „limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea”. Iar un român, Tudor Arghezi afirmă ca: „Bunătatea e atitudinea omului în suferinţă”.
Aş vrea, însă, ca pentru minutele ce urmează să ne îndreptăm privirea către Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, şi să vedem modul în care această carte Sfântă defineşte bunătatea. Înainte de a vedea ceea ce fratele pastor Livius Percy ne va învăţa despre această trăsătură a caracterului creştin, să citim pasajul din Epistola către Galateni capitolul 5, versetele 22-25, iar apoi să ne lăsăm inimile şi minţile cuprinse de prezenţa Duhului Sfânt al lui Dumnezeu şi să descoperim ce este BUNĂTATEA!
